Aici, la poalele munților, timpul parca a avut altă răbdare cu oamenii, dar și oamenii cu timpul. Oamenii au avut timp pentru toate, pentru muncă, pentru bucurie, dar și pentru școală. Familia Novacovici a lăsat moștenire Banatului, României, lumii, nu doar cărțile din bibliotecile universităților ci și o casă cum alta nu-i pe aceste meleaguri.
Casa Memorială Muzeu Novacovici, Gârbovăț a fost construită în stil grăniceresc în urmă cu peste 200 de ani și de atunci și-a păstrat farmecul, iar astăzi o regăsim gătită ca de sărbătoare așteptându-și vizitatorii.
Scârțâitul podelelor, răcoarea caselor de la munte, aerul pur al cămăruțelor zugrăvite cu var, credențul bătrân, zestrea familiei, toate ne dezvăluie o lume de mult uitată, dar pe care o redescoperim ca și cum ar fi firească și în zilele noastre.
Deschizând ușa casei începem să urcăm scara spre o călătorie pe urmele cărturarilor din familia Novacovici. Scrierile rămase în casă stau mărturie și confirma importanța acestei familii în lumea culturală, dar și administrativă din Banat.
Doamna Felicia Novacovici-Mioc ne călăuzește prin viețile celor mai importanți mlăstari ai familiei și ne prezintă fapte care au stat la baza multor decizii importante în acele vremuri, decizii a căror roade le culegem și noi astăzi. Aici, la masa din soba de la drum, s-a scris o picătură din istoria locală.
Familia Novacovici (inițial Novac, dar sârbizată din vremurile în care eram sub dominație sârbă) este una dintre cele mai de seamă familii de cărturari din Banat. În aceată familie, de-a lungul timpului, au intrat cel puțin 22 de preoți, unii născuți, iar ceilalți s-au alăturat prin căsătorie. Haina preoției, dar și dragul de slovă a făcut ca neamul celor care au văzut pentru prima dată lumina zilei aici, în Valea Almăjului, să ducă mai departe cu mândire și responsabilitate învățătura bisericiească, dragul de carte, dar și puterea dreptății prin meseriile pe care și le-au ales și în care au excelat. La o scurtă cercetare regăsim în acest neam preoți, învătători, juriști, avocați, și sigur că paleta de meserii s-a tot mărit de-a lungul timpului astfel încât acum regăsim în aproape toate domeniile oameni cu rădăcini în familia Novacovici.
De numele familiei se leagă actuala biserică din sat, gimnaziu din Bozovici, Corul Voința din Răcășdia, care încă există și duce mai departe frumusețea cântecului coral, dar și scrieri care vor dăinui peste veacuri.
La Țebea se văd urmele eroului Gheorghe din familia Novacovici, un tânăr student care s-a unit cu alți frați români și alături de care a pătimit în închisoarea pentru că a avut curajul să scrie pe panglica unei coroane ce urma să fie depusă la Mormântul lui Avram Iancu „Dormi în pace, noi veghem!” un mesaj atât de curat, cu o rezonanță atât de puternică încât a răscolit sentimentul de românism într-o mare masă de compatrioți. Pe aceea vreme eram sub dominație ungurească.
Aici, în Valea Almăjului a prins cartea rădăcină. Învățătura i-a dus pe mulți departe în lume, iar adesea slova parcă li s-a încâlcit si unii greu au mai găsit drumul de întors. Tocmai atunci când parcă flacăra speranței tinde să se stingă, apar oameni precum Emilia Novacovici Mioc, moștenitoarea familie Novacovici și cea care a decis să ducă mai departe renumele familiei și să arate lumii întregi de unde vine familia sa, dar împreună cu renumele Novacovicienilor, ea duce mai departe și povestea tuturor cărturarilor din Valea Almăjului.
Atunci când drumul până acasă e greu și anevoios răsare din fiecare neam câte un OM care-i descâlcește ița, șterge colbul și-l scoate la lumină.
Dacă ai ajuns în Valea Almăjului, trebuie neapărat să vizitezi și Casa Memorială Muzeu Novacovici din Gârbovăț. Pentru a-ți programa vizita, sun-o pe Felicia Novacovici-Mioc la +40766547914
Fotografii: Claudiu Vatau